vineri, 31 august 2012

De ce vor copiii tot mai multe jucarii?


                       Cand eram copii, “o camera plina cu jucarii” parea un vis ce nici nu speram sa devina realitate. Ne imaginam ca daca am avea propria noastra camera, in care sa existe tot ce ne-am putea dori, am fi foarte fericiti si impliniti. Ei bine, in prezent, pentru multi copii aceasta dorinta s-a transformat in realitate.
Parintii acestora imi povestesc cum in camera copilului deja nu mai este nici un pic de loc, si ca in curand toata casa se va umple cu jucarii de plus, masinute, colectii de animalute de plastic, colectii de dinozauri, de robotei, papusi Barbie, piese de constructii, Lego-uri, Puzzle-uri, animale mari de plus, truse pentru imbracaminte, pentru gatit, carti de colorat, reviste pentru copii, carti cu povesti, DVD-uri, si cate si mai cate alte jucarii, incat parintii nici nu le mai stiu numarul.
Cu toate astea, majoritatea copiilor care le au nu par deloc multumiti doar cu ele, ci in fiecare zi ii implora pe parinti cu lacrimi in ochi (uneori si cu plansete, tipete si trantit pe jos), sa le mai ia inca o jucarie sau o revista. E ca si cum, cu cat au mai mult, cu atat isi doresc si mai mult, mereu mai mult.
Va propun sa intelegem mai intai cum de ajung copiii atat de preocupati de a achizitiona jucarii, pentru ca apoi sa putem oferi sugestii parintilor care se uita ingrijorati cand spre copilul care plange, cand spre portofel.

Cum apare dorinta de a avea cat mai mult?

1. Copiii vor sa compenseze lipsa parintilor

Unii parinti care nu pot petrece destul timp cu copiii, se simt vinovati si le cumpara acestora jucarii, ca sa compenseze intr-un fel lipsa lor din viata copiilor. Copii inteleg astfel ca iubirea parintelui se masoara in numarul de jucarii primite de la el. Traind in aceasta iluzie, copiii spera sa acopere golul lasat de parinti cu bucuria pe termen scurt de a primi o jucarie, si de aceea cred ca lipsa de implinire vine tocmai din faptul ca nu au suficient de multe jucarii.

2. Presiunea exterioara de a cumpara

Reclamele, desenele animate, jucariile, toate sunt special concepute ca sa il atraga pe copil si sa trezeasca in el dorinta de a avea cat mai multe lucruri. Copiii sunt expusi in continuu la stimuli atragatori, sunt imbiati sa ia noua revista, sa isi completeze noua serie de jucarii, sa colectioneze toate cartile, etc. Atata vreme cat si adultii cad in aceasta capcana, nu trebuie sa ne surprinda faptul ca si copiii isi doresc cu infrigurare sa tina pasul cu noutatile.

3. Copiii preiau valorile din familie

In cele mai multe cazuri se observa ca si parintii acestor copii pun mare pret pe bunurile materiale. Pentru ei, a avea valoare inseamna a avea lucruri cat mai multe si mai scumpe, si acest interes pentru obiectele materiale este transmis si copilului. Micutii cred ca ceilalti copii ii apreciaza doar daca au jucarii cat mai multe si mai frumoase, si bineinteles ca vor face tot ce pot ei pentru a se simti valorosi in grupul lor de prieteni.

4. Copiii vor sa-si pastreze pozitia privilegiata in familie

Unii copii au fost invatati sa fie in centrul atentiei familiei, si la primul semn al lor, sa primeasca orice isi doresc. Acestia nu cer pentru ca isi doresc neaparat unele jucarii, ci pentru a-si reconfirma faptul ca orice dorinta le este indeplinita pe loc, deci ca se bucura in continuare de intreaga grija a parintilor.

5. Parintii isi implinesc propriile nevoi din copilarie

Parintii care au avut o copilarie plina de neimpliniri au tendinta sa le cumpere copiilor mai mult decat au nevoie, implinindu-si de fapt propriile lor dorinte. Ei se simt incapabili sa refuze orice cerere a copilului, intrucat suferinta copilului le trezeste propria suferinta de cand erau copiii si nu primeau destul. Aceasta slabiciune este bineinteles observata si fructificata de copii, care cu multa intuitie isi dau seama ca daca plang suferind cand li se refuza ceva, vor primi instantaneu orice isi doresc.
Chiar daca isi dau seama ca nu este tocmai o atitudine sanatoasa, parintii traiesc un mare disconfort cand vine vorba de a spune “Nu” cand copiii le cer ceva. Acest lucru se intampla fie pentru ca se tem ca vor fi „parinti rai”, fie pentru ca nu suporta sentimentul de frustrare al copiilor. De aceea, este important sa se inteleaga ca aceasta situatie nu ii ajuta de fapt nici pe copii si nici pe parinti.

Efectele negative asupra copilului:

  • Copiii nu stiu sa aprecieze valoarea jucariilor si nici valoarea banilor.
  • Copiii devin materialisti, imprietenindu-se de cei care le ofera mai mult, si respingandu-i pe cei care nu le implinesc orice dorinta.
  • Nu apeciaza sacrificiile facute de parinti, considerand ca sunt de la sine intelese.
  • Isi fac o parere falsa despre ce inseamna lucru valoros si relatii de prietenie autentice.
  • Nu suporta frustrarile sau privatiunile, devenind agresivi cand sunt frustrati.
  • Devin vesnic nemultumiti cu ce au, oricat de multe ar avea.
  • Invata sa isi controleze si sa isi manipuleze parintii pentru a obtine ce vor.

vineri, 24 august 2012

Proiect E-twinning "Walking in health"

Dragii nostri,
Va anuntam ( cu mandrie!) ca grupa mare "Pestisorul de aur" a fost acceptata ca partener intr-un proiect international desfasurat pe portalul educational international  E-twinning, proiect intitulat " Walking in health".Activitatile pe care le vom desfasura in acest proiect vor fi pe tema sanatatii, a alimentatiei sanatoase si incurajeaza miscarea si sportul.
Revin cu detalii....:)

miercuri, 22 august 2012

Cum să-ți lauzi copilul într-un mod benefic

                                Alături de critică, pedeapsă şi recompensă, lauda face parte din practicile de disciplinare ale oricărui părinte. Nici una din aceste practici nu este bună sau rea în sine, ci contează foarte mult felul în care este folosită. În cazul laudei, în primul rând este important ce mesaj îi transmitem copilului prin intermediul ei. Apoi, contează felul în care este folosită şi momentul în care este aleasă. Hai să aflăm în continuare cum este cel mai bine să folosim laudele, astfel încât să fie eficiente şi benefice pentru copil.

Când este bine să ne lăudăm copilul?

  • Când are un rezultat deosebit, obţinut în urma unui efort susținut.Lăudându-ne copilul pentru efortul deosebit, îi arătăm că îi recunoaştem meritele şi marcăm într-un fel sau altul succesul lui.
  • Când îşi exersează o abilitate nouă. În acest caz, laudele au rolul de a-i oferi copilului un feedback legat de progresele lui. Este necesar ca aceste laude să fie foarte specifice (bravoai învăţat repede să mergi pe bicicletă) şi să nu fie prea elogioase, pentru că încă nu există nici o reuşită notabilă.
  • Când ne cere acest lucru. Bineînţeles, copilul nu va spune direct „Te rog laudă-mă”, însă va pune întrebări de genul: “Oare eu sunt cuminte”? „Ce crezi despre felul în care arăt?” „Cum mă descurc la citit?”. Când copilul este nesigur pe el sau descurajat, are nevoie de încurajarea noastră. Situația este mai delicată în momentul în care el ne cere să lăudăm o abilitate pe care nu o are (Să spunem de exemplu că nu se pricepe la citit însă ne întreabă dacă citește frumos). În acest caz este mai indicat să fim sinceri și să ne spunem părerea, însă într-un mod care să nu îl descurajeze. Putem spune: “Acum nu îți ies literele așa de bine, dar așa a fost pentru oricine la început. Vei vedea că pe măsură ce exersezi vei scrie tot mai frumos”.  

Cât de des este bine să ne lăudăm copilul?

Răspunsul la această întrebare depinde de momentul în care se află copilul în ceea ce priveşte formarea unor abilităţi.
  • Când copilul începe un proces de învăţare, are nevoie de mai multe laude şi încurajări din partea noastră. Toate progresele trebuie notate, pentru că ele îi arată acestuia că este pe direcţia bună. În această etapă este indicat să lăudăm doar străduinţa lui şi nu rezultatul obţinut (pentru că altfel el nu va mai fi motivat să îmbunătăţească rezultatele).
  • Când copilul este deja implicat într-un proces de învățare și începe să se perfecționeze, putem scădea treptat numărul laudelor. Ele vor fi necesare doar în momentele în care copilul face progrese vizibile și obține rezultate bune. Oricum, în mod firesc copilului îi va scădea interesul pentru laudele noastre și va fi interesat în primul rând să fie tot mai bun în ceea ce face.
  • Nu este indicat să îl lăudăm pe copil pentru o abilitate pe care ştie să o facă foarte bine (“Bravo, mă bucur că ştii să scrii!“). Acest tip de laudă trezește mai degrabă suspiciunea copilului, care se întreabă care este intenția ascunsă în spatele acesteia.

Cum să ne lăudăm copilul?

  • Adresează laude specifice, nu generale. Spune-i clar care este comportamentul pe care îl apreciezi la el. În loc să spui: “sunt mândru de tine” sau „ai fost cuminte” poți spune „sunt mândru de tine că ţi-ai făcut singur curat în cameră” sau „mă bucur că ai împărţit jucăriile cu ceilalţi copii”.
  • Laudă acţiunea, nu persoana. Chiar dacă pare că lauda îşi pierde din putere, este mai indicat să spui: „Sunt bucuros că ai stat cuminte la masă” decât „Eşti o fetiţă cuminte”. Lăudând copilul pentru ceea ce este și nu pentru ceea ce face îi transmiţi indirect un mesaj negativ de tipul: „Nu mai trebuie să faci nimic, pentru că aşa eşti tu mereu!”. În plus, copilul se va simți presat să se poarte într-un mod prestabilit de tine.
  • Foloseşte lauda într-un mod personal. O laudă devine mai puternică când îl ajută pe copil să vadă emoţiile pe care le trezesc comportamentele lui în ceilalţi. Spre exemplu, în loc să îi spui: „Bravo, ai fost darnic cu sora ta” îi poţi spune: „Sunt foarte mândră de ţine când observ că eşti darnic cu sora ta”. În acest fel și relaţia dintre voi devine mai deschisă şi mai autentică.

Cum putem diminua efectele negative ale laudei?

Chiar dacă tu îţi lauzi în mod pozitiv copilul, este foarte posibil ca cei din jurul tău să nu facă la fel. De multe ori în jurul copilului se află bunici, bone, prieteni care îl laudă pe copil foarte elogios, îl învaţă să facă ceva doar de dragul recompensei sau îi creează o imagine exagerată despre sine. Din cauză că nu putem să îi schimbăm pe cei din jurul nostru, uite ce poţi să faci ca să diminuezi efectele negative ale laudelor altora asupra copilului tău:
  • Învaţă-ţi copilul să se evalueze singur. După ce termină o activitate întreabă-l ce părere are despre rezultatul obţinut, cât de mult crede că s-a implicat în ea şi ce a învăţat nou. Cu cât copilul va avea o imagine mai realistă despre el, cu atât va fi mai puţin amăgit de laudele exagerate ale celorlalţi.
  • Stimulează-i interesul şi curiozitatea pentru activităţile pe care le face.Chiar dacă el a ajuns să facă anumite lucruri pentru a fi lăudat de ceilalţi, totuşi îl poţi ajuta să găsească partea plăcută sau utilă a acestora. În timp, scopul este ca el să ajungă să facă acele activități din interes, curiozitate și dorința firească de a progresa.
  • Arată-i care sunt neajunsurile generalizărilor. Spune-i că nu există copii întotdeauna cuminţi, aşa cum nu există copii mereu răi sau obraznici. Arată-i că există o diferenţă între un comportament rău şi un copil rău. În timp copilul îşi va da seama că etichetele pozitive (deştept, frumos, cuminte, bun) sau negative (rău, obraznic, prost) nu sunt adevărate, şi efectul acestora va scădea.
Dacă vei pune în practică sugestiile de mai sus, vei observa anumite lucruri interesante. În primul rând poate îţi vei da seama că nu toţi copiii sunt la fel de receptivi la laudă. Efectul laudelor pare a fi mai mare pentru copiii sociabili şi mai redus pentru cei mai retraşi. De asemenea, poate vei observa că cei mici sunt mult mai deschişi să primească laude faţă de copiii mai mari. Şi în plus, poate vei descoperi că pe măsură ce vei învăţa să îţi lauzi în mod benefic copilul, te vei pricepe tot mai bine la asta. Pentru că în fond, perseverența și efortul susținut asigură succesul, nu-i așa?

sursa:www.psihologpentrucopii.ro